Vladimir Drăghia a vorbit despre ce se întâmpla în culisele Exatlon: „La șase ore, venea o echipă cu un cameraman și ne spunea să facem un moment de reality-show!”

Proaspăt întors în țară, câștigătorul Exatlon Vladimir Drăghia a vorbit despre lucruri pe care telespectatorii nu le știau. Actorul a precizat că nicio clipă nu li s-a spus ce să facă, ce să vorbească și că uneori nici nu simțea că este filmat. În casă existau 10 camere de filmat, iar în coteț una, astfel că „faimoșii” și „războinicii” uitau că sunt filmați. Cu toate acestea însă, la șase ore, o echipă formată dintr-un reporter și un cameraman venea și le cerea să facă un moment de reality-show.  

Acest moment, spune Vladimir Drăghia, consta într-o discuție despre ce vor face la jocul din ziua următoare. Câștigătorul Exatlon susține că erau liberi să vorbească ce voiau și că, de câteva ori, se întâmpla să le scape și câte o înjurătură.

„I-am spus realist iubitei mele că mă voi întoarce în maximul 3 luni și jumătate. Chiar nu credeam. 20 de săptămâni mai târziu mă aflam tot în Republica Dominicană, mâncam orez. (…) Pot să-ți zic că, din câte știu eu, s-ar putea să mă înșel, oamenii implicați în acest proiect și în cele trei care mai erau pe acea insulă erau foarte mulți. Din câte știu eu, 1.500 de oameni erau implicați. În camp, cred că erau, în ture, 2 reporteri, mai erau 2-3 oameni…localnici, cum le ziceam, care aveau grijă de tot felul de lucruri. Ne mai ajutau ei cu un cuțit, tot felul de lucruri. Localnicii aveau și job-ul de a ne proteja. Ne păzeau…să nu plece unul dintre noi. Întodeauna exiastă această tendință, vrei să te duci mai încolo, să vezi ce e în după perimetrul ăla. Nu aveai voie să treci de perimetrul. Echipa nu era în jurul nostru, nu erau cameramani. Era o cameră fixă, care era tot timpul pornită.

Un bărbat deghizat în FEMEIE a reușit să fure 20.000 de lei de...

Prețul orezului crește constant. După cartofi, încă un „aliment al săracului” s-ar putea...

Noi nu simțeam oamenii care erau pe lângă noi, noi nu îi vedeam. La șase ore, venea o echipă cu un cameraman și un reporter și ne spunea să facem un moment de reality-show. De exemplu, vorbeam ce facem mâine la joc, 3-5 minute vorbeam despre asta. Ăla era singurul moment în care aveam de-a face cu oameni. În rest, în casă erau 10 camere, în coteț o cameră. Nu aveam cameramani după noi. Nu simțeam că suntem filmați. Eu după două săptămâni am uitat. Nu aveam restricții să ne spună ce să zicem și ce să nu zicem. Bineînțeles că-ți mai scapă câte o înjurătură. Asta e, suntem oameni. De aia există montaj. E o greșeală să-i spui cuiva ce să spună și ce să nu spună”, a mărturisit Vladimir Drăghia pentru paginademedia.ro.  

Concurenții Exatlon nu știau ce succes răsunător avea emisiunea în țară

Concurenții nu știau că emisiunea Exatlon are un succes răsunător în țară. Actorul susține că el a aflat abia după trei luni că show-ul era urmărit de milioane de români. Cosmin Cernat a fost cel care i-a anunțat pe sportivi că Exatlon este o emisiune extrem de urmărită în țară: „Nici acum, la câteva zile de când m-am întors din țară, nu îmi dau seama ce a însemnat Exatlon. Am fost uimit să văd câți bătrâni mă opresc și să-mi vorbească frumos. Nu vin oameni care mă i-au de gât să facă o poză, cum se întâmpla înainte. Oamenii care m-au oprit mi-au spus că mă urmăresc, mi-au spus de ce. Oamenii apreciază sportivii și spectacolul sportiv. Foarte mulți mi-au spus că știu prin ce am trecut.”

Vladimir Drăghia a vrut inițial să doneze doar jumătate din premiul cel mare de la Exatlon

Vladimir Drăghia a anunțat în finala emisiunii că va dona întregul premiu de 100.000 de euro unei cauze nobile. El a mărturisit că se hotărâse încă dinainte să intre în emisiune, dar se gândea doar la jumătate, dar după ce a ajuns în Republica Dominicană s-a răzgândit.

„Într-o seară când mă antrenam pentru Exatlon, chiar m-am gândit că ar fi bine să donez banii. Să donez jumătate din suma asta. După care am intrat în Exatlon, au trecut câteva săptămâni și am început să mă gândesc că dacă donez jumătate de bani ar însemna că cealaltă jumătate vine la mine, ceea ce m-a făcut să simt că iau cealaltă jumătate….nu că dau jumătate. A fost ceva foarte ciudat pentru mine. Simțeam că nu mi se cuvine cealaltă jumătate. Dacă tot fac o treabă, de ce nu o fac până la capăt? Nu mor de foame. Nu am sute de mii de euro în conturi, dar am cumva garanția zilei de mâine, din punct de vedere material. Știu că mă descurc. Ceea ce mă face că dacă pot să ofer tot premiul, de ce să n-o fac? Știu sigur că pot să-mi ajut familia. Mi-am dat seama că dacă voi câștiga, nu voi câștiga datorită mie, ci datorită șansei…datorită energiilor, nu știu. La fiecare meci, îmi dădeam seama că nu am nicio putere. Dacă câștig, câștig datorită șansei. Din 29 de oameni, doar unul putea să câștige. Am zis că dacă ajung să câștig, ceva mai important decât mine a făcut să ajung acolo. Așa că de ce să nu fac și eu lucrul ăsta. Am ales MagicCamp pentru că am mare încredere în oamenii de acolo. Am cunoscut problemele cu care se confruntă și mi s-a părut că acolo este cel mai potrivit loc pentru acești bani”, a spus actorul

Legat de faptul că a spus că vrea să doneze banii fix în ziua votului, în finală, fiind acuzat că i-a luat șansa de a câștiga lui Ionuț „Jaguarul”, Vladimir Drăghia a recunoscut că: „Răspunsul este foarte simplu. Tocmai de aia am spus. Voiam să mă asigur că o să câștig. Nu mi se pare nimci greșit în asta. Nu mai aveam șansa, eram în finală. Locul meu în finală a fost câștigat pe plan sportiv. Ei, în finală am fost pus pe un scaun. Ce puteam să fac de pe scaunul ăla? Trebuia să fac ceva să câștig, nu? De ce trebuia să ascund? Dacă aș fi pierdut, nu m-ar fi crezut nimeni că aș fi vrut să donez banii. Am așteptat până la jumătatea emisiunii, dar eram lângă un om care făcea apel la partea asta emoțională a oamenilor. Era a patra oară când Ionuț începuse să plângă și să povestească oamenilor cum a stat el pe niște cartoane, cum a muncit pe o plantație. Lucru care la fel…nu mi se pare corect. Dar e clar că vrei să-i faci pe oameni să te voteze. Nu puteam să stau lângă el și să nu spun nimic”.